Marcajele turistice montane din România folosesc patru semne (banda, crucea, triunghiul și punctul), vopsite în roșu, galben sau albastru pe fond alb. Forma semnului indică de regulă tipul traseului, iar culoarea deosebește între ele traseele din aceeași zonă. Niciuna dintre culori nu arată dificultatea, o confuzie frecventă printre începători.
Ce semne se folosesc pe traseele montane din România?
Pe traseele montane din România se folosesc banda verticală, crucea, triunghiul și punctul, fiecare în trei culori posibile, încadrate de alb pentru contrast.
| Semn | Aspect | Tip de traseu indicat de regulă |
|---|---|---|
| Bandă | Bandă verticală colorată, între două benzi albe | Traseu principal, adesea de creastă |
| Cruce | Cruce colorată pe fond alb | Traseu de legătură între trasee principale |
| Triunghi | Triunghi colorat cu chenar alb | Traseu secundar, de acces spre un vârf, o cabană sau un obiectiv |
| Punct | Disc colorat cu inel alb | Traseu în circuit, de regulă mai scurt |
Corespondența dintre formă și tipul de traseu este o regulă generală, cu excepții de la un masiv la altul.
Ce înseamnă culorile marcajelor?
Culorile marcajelor nu au o semnificație proprie: roșul, galbenul și albastrul servesc doar la deosebirea traseelor care pornesc din același loc sau se intersectează. Un traseu cu bandă roșie nu este mai greu decât unul cu bandă albastră. Dificultatea, durata și sezonul recomandat se citesc pe panourile de la intrarea în traseu, pe hartă și în descrierile publicate de administratorii zonei. Pentru primele ieșiri sunt potrivite rutele din selecția de trasee montane accesibile pentru începători.
Ce informații apar pe săgețile indicatoare?
Săgețile indicatoare arată destinația, semnul de marcaj al traseului și timpul de mers, exprimat în ore, nu în kilometri. Timpul este calculat pentru un drumeț cu ritm mediu, pe vreme bună, vara, și nu include pauzele. Un grup cu copii sau cu rucsacuri grele adaugă de obicei 25–50% la durata afișată, iar iarna timpii se pot dubla. Săgețile sunt montate la intersecții, la cabane și la intrarea în traseu, unde se află adesea și un panou cu harta zonei.
Unde sunt aplicate marcajele și cât de dese sunt?
Marcajele sunt aplicate pe copaci, pe stânci și pe stâlpi, la înălțimea ochilor, astfel încât de la un semn să se vadă, în mod ideal, următorul. În pădure distanța dintre ele este mai mică, iar în golul alpin semnele sunt puse pe stâlpi metalici sau pe momâi, adică grămezi de pietre ridicate anume. Pe crestele expuse, stâlpii sunt gândiți să rămână vizibili și când zăpada acoperă semnele de pe sol.
Ce este de făcut când marcajul nu mai apare?
Când marcajul nu mai apare, regula este întoarcerea la ultimul semn văzut și căutarea următorului de acolo, nu continuarea drumului la întâmplare.
- Oprire și verificarea poziției pe hartă sau în aplicația de navigație.
- Întoarcere pe același drum până la ultimul marcaj sigur.
- Căutarea semnului următor în toate direcțiile, inclusiv în spate, deoarece marcajele sunt aplicate pentru ambele sensuri de mers.
- Dacă semnul nu este găsit, pe ceață ori la lăsarea serii, coborâre pe drumul deja cunoscut.
Potecile nemarcate, chiar bine bătute, pot duce spre stâne, exploatări forestiere sau zone abrupte. În caz de accident sau de rătăcire se apelează numărul de urgență 112, care face legătura cu salvatorii montani.
Sunt marcajele suficiente pentru orientare?
Marcajele nu sunt suficiente singure; ele se folosesc împreună cu o hartă a masivului și cu o aplicație de navigație care are hărțile descărcate pentru utilizare fără semnal. Rucsacul de drumeție cuprinde, pe lângă acestea:
- telefon încărcat și baterie externă;
- lanternă frontală, chiar și pentru o tură de o zi;
- haină de ploaie și un strat cald;
- apă și mâncare pentru o zi întreagă;
- trusă mică de prim ajutor.
Traseul ales, ora de plecare și ora estimată de întoarcere se comunică unei persoane rămase acasă sau cabanierului. Prognoza meteo se verifică în dimineața plecării, pentru că ceața și furtunile de după-amiază fac marcajele greu de urmărit.
Ce reguli se respectă pe un traseu marcat?
Pe un traseu marcat se merge numai pe potecă, fără scurtături, deoarece acestea erodează versantul și creează poteci false, care îi derutează pe ceilalți drumeți. În ariile protejate, ieșirea de pe traseele marcate este de regulă interzisă, iar principiile sunt explicate în articolul despre vizitarea parcurilor naționale fără urme. Iarna, unele trasee sunt închise din cauza riscului de avalanșă, iar cele rămase deschise cer echipament și experiență; variante sigure pentru sezonul rece apar în materialul despre vacanța la munte iarna pentru cei care nu schiază.
